PM, blog

calling...uana (III)

2008-03-09T13:20:00.001-07:00

şi totuşi focul nu se stinge!

de la marele big-bang forţa centrifugă guvernează acest univers, îndepărtând planetă de planetă şi om de om. singur D-zeu, desuetul e centripet, prin iubirea lui fără margini apropiind lumi, fiinţe şi mai ales suflete. o polaritate metafizică, simplă şi dulce…

stăteam întins pe pat, cu telefonul în mână şi gândurile departe. citeam a nu ştiu câta oară mesajul şi încercam să-i dau de capăt.

-hai la masă! se auzi o voce ciudată, care nu urma firesc gândurile mele. moartea bunicului fusese ciudată. trecuse ciudat, fără să lase urme prea mari în conştiinţa mea. prins între înmormântare şi o nuntă, lucrurile se desfăşuraseră repede, ca un teanc de poze aruncate în aer şi privite în timp ce cad. dar acum iată un mesaj generat de moartea bunicului.

-hai că ti se răceşte supa! Sună iar vocea – foarfecă a firului gândurilor. sună parcă mai stins şi mai departe decât prima oară. gândurile îmi fugeau acum la ea, cea care îmi trimisese mesajul. ne văzuserăm de două sau trei ori până atunci. discutaserăm mai mult banalităţi. a! în afară de seara când încercam să o conving că pierde multe dacă refuză o întâlnire cu un tip doar pentru că e mai mic de înălţime decât ea. şi acum mesajul acesta. poezie şi încurajare în acelaşi timp, era cel mai frumos lucru pe care mi-l scrisese cineva. o groază de amintiri fugare îmi năpădeau mintea emoţionată.

-hai că vin! am strigat absent, iar în minte mi-am promis: „trebuie să o scot la un suc pe fata asta”.

calling...uana (II)

2008-02-20T00:36:00.000-08:00

catifea, caşmir, mătase.

geometria euclidiană susţine că un triunghi nu poate avea cele trei vârfuri colineare. cât de stupid, nu-i aşa? de ce ni se îngrădeşte în asemenea hal imaginaţia? de ce nu putem vedea triunghiuri unde alţii văd doar drepte?…

-ei, ce părere ai?

deodată mi-am înfipt umărul în tocul uşii. capul îmi descria un du-te – vino pe verticală, admirând brusca metamorfoză. faţa, dacă nu-mi era cu totul inexpresivă, trebuie să fi emanat o prostie lucie.

-nu zici nimic? râse ea, sigură de izbândă. şi, prinzând cu mâinile marginile fustei vişinii şi mate, făcu o piruetă. era desculţă şi cum parchetul era bine lustruit execută acea mişcare cu atâta graţie, încât pentru o clipă mi se păru că pluteşte. eu tăcui în continuare la fel de prosteşte, admirând-o. părul care cu câteva ore mai devreme stătea prins cuminte sub un batic negru cu multe cranii albe, între timp îşi găsise cumva frizura perfectă. gâtul

subţire se împăcase cu claviculele subtil profilate şi îşi etalau cu îngâmfare frumuseţea. faţa subtil machiată radia de bucurie, încât putui ghici dinainte fineţea obrazului, brutal pângărită de sărutul buzelor mele. dansând mă invită din hol înspre sufragerie. ajunşi aici mă înlănţui cu tentaculele-i fine şi se lipi copilăresc şi lasciv de trupul meu. blestemam în gând clipa în care am plecat de acasă în blugi şi tricou. dar iată-i pântecele strâns lipit de al meu, în timp ce spatele i se arcui, înadins parcă pentru a-mi observa de la distanţă mirarea încă prezentă pe chip. dar îi mulţumi în scurt timp şi pentru acest gest pentru că distanţa dintre noi îmi permise să observ sfârcurile sânilor puternici, ce se întrevedeau prin străveziul bluzei. ca vorbe de salut, de apreciere şi de început de conversaţie îngânai:

-eşti atâtea femei într-una singură, iubito!

-hai, măăă! se burzului ea

stau un pic să mă gândesc ce-am zis, şi surâd când îmi dau seama de interpretarea ei sentenţioasă a vorbelor mele. „ce pisoi poţi fi câteodată!” îmi zic şi, mă reped cu explicaţia, cuminte ca un soldat ce dă raportul:

-uite cum stă treaba: când am intrat pe uşă am văzut-o pe Ancuţa lui Sadoveanu aşteptând primitoare clienţii. mai apoi am văzut o fetiţă în picioarele goale, râzând în hohote şi alergând prin iarbă un fluture. după aceea am văzut-o pe Cleopatra, mândră de frumuseţea ei ce a legat şi dezlegat imperii. iar acum o aştept pe madamme Bovary să mă iniţieze în tainele unui sărut voluptuos.

ea zâmbi şi mă trase mai aproape de ea. îmi lăudam în gând elocvenţa în timp ce savuram roadele unei păci ce dură mult mai mult decât războiul. buzele se înfruptau unele din altele, în timp ce limbile rebele, neacceptînd pacea de mai devreme, încă se războiau. ca un copil pofticios şi nepoliticos, încercai să fur pe ascuns bomboanele gazdei: îi cuprinsei cu mâna dreaptă sânul ce începuse să nu mai suporte strânsoarea bluzei.

-fi cuminte, trebuie să ajungem la şapte! şi se strecură lipicioasă printre degetele mele. iar eu rămăsei în mijlocul camerei, cu amintirea ei încă în braţe.

2008-02-16T09:58:00.000-08:00

only the good die young.
all the evil seem to live forever.

calling... uana (I)

2008-02-10T14:14:00.000-08:00

povestea unei dimineţi perfecte…

pentru fiecare profesor materia care o preda e cea mai importanta dintre toate. pentru fiecare comentator sportiv sportul preferat e buricul pământului. pentru fiecare îndrăgostit relaţia actuală e ultima şi cea mai intensă…

m-am trezit în dimineaţa aceea cu o durere acută de spate şi cu gânduri casnice. „când o să ne luăm o să ne cumpărăm un pat mare de tot!”… am zis când? e prima oară când subconştientul meu îl scoate la suprafaţă pe „când” în loc de „dacă”. întins pe spate, cu ochii semi-deschişi mă las o clipă purtat pe aripile mătăsoase ale acestui vis. un surâs îmi apare pe buzele uscate de nesomnul din ajun. deodată o mână trântită pe pieptul meu mă trezeşte din visare. e chiar Doamna visului meu matinal. surâsul meu de mai devreme prinde viaţă, ca o frunză care, în bătaia ploii se arcuieşte mai aprig. încet mă dau jos din pat, încercând să nu deranjez. stângace strădania mea: doi ochi nesimţit de verzi se deschid pentru o clipă, pentru a mă binecuvânta şi mustra în acelaşi timp parcă. dar adorm la loc, obosiţi. pentru a-mi spăla păcatele îi sărut moale pe amândoi. ca de obicei restul lumii doarme prin camere şi bucătării. singur eu, paznic neobosit al zorilor, cutreier labirintul cabanei in căutarea unei ţigări. prometeica misiune odată îndeplinită mă aşază în şezlong, în faţa ei. în faţa iubitei. ce-mi place când îi spun aşa! îmi aprind ţigara cu ochii ţintă în ochii ei. primul fum îmi calmează plămânii viciaţi si încărcaţi, precum sacul unui aspirator. ca într-o oglindă, zâmbetul m-i se proiectează pe faţa ei. „eu sunt cauza acestui zâmbet” îmi zic şi dintr-o dată simt că nu-mi mai încap în piele de atâta orgoliu. în dimineaţa aceasta mă simt ca un ucenic în faţa unei noi religii pe care vrea din tot sufletul să o îmbrăţişeze. şi iată că Preoteasa mea îmi dă acordul de-a mă converti, cu un mormăit somnambul. „iubirea noastră e o nouă religie iar eu sunt cel mai fanatic fundamentalist al ei” îmi spun râzând. şi cum cercurile de fum se îngroaşă în camera mică deja îmi şi închipui iubita ca fiind o arătare diafană, o epifanie ce confirmă necredinciosului Toma existenţa divinităţii. mă amuză jocul iubire-divinitate şi îl continui în gând, în timp ce ochii îmi pipăie lacomi trupul ei adormit. iată totemul noii proclamate religii! o bucată de carne născută în chinuri de mamă, suflată cu viaţă de D-zeu, şi mângâiată, sărutată şi frământată pasional de mine. iată o nouă sfântă treime rostogolită pe pământ, treime ce a reuşit să găsească ordine în haosul ce ne înconjoară. iarăşi jocul de-a religia! un joc atât de sublim şi totuşi atât de serios… gura îmi soarbe cu sete fumul înecăcios iar simţurile-mi toate o sorb pe ea. în momente ca astea acest şezlong devine o a treia alternativă viabilă, după rai şi iad. ar fi un interesant mod de-aţi îndulci nemurirea! nu ştiu de ce iubim femeile, domnule Cărtărescu dar îţi pot spune cu siguranţă că le iubim! o iubesc pentru icoana ce e în dimineaţa asta… pentru buzele ciudate ca întotdeauna dar împăcate cum numai azi sunt… pentru inocenţa cu care pijamalele îmi dezvăluie abdomenul ei alb, cu buricul lui adânc şi dulce, abdomenul bombat, cu două linii oblice ca două paranteze a căror intersecţie îmi naşte în minte gânduri nu la fel de inocente… pentru degetele de la picioare scurte şi rotunde, ca o ceată de pitici jucăuşi… pentru că atunci când o să se trezească primul lucru pe care o să-l facă e să mă cheme să o iau în braţe şi să-i spun cât de mult o plac… pentru că… înjur în gând scârţâitul uşii care îmi tulbură explozia de… iubire. mi-a venit în gând explozia de credinţă a lui Dali. ce frumos şi-a pictat el iubita! dar e prea târziu. răul e făcut, cerberul vinovat de scârţâitul de adineauri se apropie de mine oferindu-mi, în schimbul unei ţigări, o sticlă de bere. mă resemnez şi, în timp ce undeva pe celălalt mal al Stixului răsare soarele, eu privesc răsăritul celor doi ochi nesimţit de verzi de mai devreme. „iată sfârşitul unei dimineţi perfecte” îmi zic, si primele cuvinte ale zilei sparg în bucăţi mărunte minunea de credinţă si iubire proaspăt înfăptuită:

-bună dimineaţa, iubitu’!

posturi tampite

2008-02-06T13:02:00.000-08:00

cam astea au fost ideile de posturi care mi-au trecut in ultimele zile prin minte:

1 post despre Suceag, care este o comuna de pe langa cluj napoca. locuitorii acestei comune se numesc, bineinteles, sucegeni. www.traveljournals.net/explore/romania/map/m1728593/suceag.html

2 blogul pulii (sau pulei, depinde de provincie). in acest post explicam cum acest blog nu il scriu eu personal, ci imi e dictat de pula mea. eu sunt un biet scrib cu picioarele semidepartate, tastatura pe genunchi si monitorul pe podea. ... post deampulea.

3 despre nemurirea sufletului in comparatie cu efemeritatea pulii de cal. (sau pulei, depinde de provincie)

4 despre cum am primit de ziua mea un blowjob. mai exact un breloc pe care scria blowjob.

5 despre cum l-am intrebat pe gugal: cum pula mea sa fac sa scriu un cuvant pe blog si in spatele lui sa fie un linc cu ureleu ca sa nu mai apara tot carnatul ala inextetic ca la punctul 1.

...trist. am ramas faraa idei.... sau fara minte.

...viata e o plaja...

2008-02-02T14:03:00.000-08:00

ce e sus?...
cerul...
cum e?...
albastru...
nisip in ochi...

...

2008-02-02T13:34:00.000-08:00

pe patru februarie s-a introdus pedeapsa cu moartea in marea britanie. pe patru februarie are loc premiera primului film cu sonor din lume (the jazz singer). pe patru februarie a fost lansat celebrul roman "Love Story" de erich segal. pe patru februarie m-am nascut eu. pe patru februarie e ziua nationala a sri lankai...

hmm?

2008-01-31T14:51:00.000-08:00

tipa moare la sfarsit!!! saptamana trecuta am vazut (coincidental) trei filme consecutive in care tipa moare la sfarsit. lacrimi. mai demult am scris o poveste in care tipa moare la sfarsit. am mai citit si un post dragut al lui namtigari in care tipa moare la sfarsit. ajunsesem sa fiu obsedat de subiect. sa fie asta tot ce are mai dramatic lumea de aratat? o poveste de dragoste in care tipa moare la sfarsit? am ajuns sa investighez, si am ajuns la urmatoarele rezultate: am doua bunici, dar nici un bunic. la mine acasa, la minusdouazecii de deal, am nspe vecine vaduve: ortenza, frusina, doina, leana, etc, dar nici un vaduv. vecinul de la cluj abia se misca in timp ce nevasta-sa urca pana la patru pe scari, desi blocul are lift. agatha, sotia lui george Bacovia s-a ingrijit personal de publicarea postuma a unor poezii nepublicate ale autorului. jaqueline kennedy a plans mult la inmormantarea sotului ei.pana si arabul celebrei lady di a murit pe loc la impactul masinii cu stalpul, in timp ce ea a murit in drum spre spital...........

concluzia: in realitatea de zi cu zi barbatii mor primii. am intrebat in stanga si dreapta : de ce mor barbatii primii? si cel mai pertinent raspuns a fost: pentru ca nu au neveste!!!

astept in continuare sa-mi explicati de ce vaduvele traiesc mai mult decat sotii lor.

despre prieteni

2008-01-30T13:35:00.000-08:00

eram afara la o tigara cu un coleg de birou care seamana f mult cu achhhhmed, the dead terrrorist. ca intotdeauna, el, nefumator, imi ia tigara si trage un fum, explicandu-mi cum datorita lui o sa-mi traiesc ultimele clipe din viata. de ce?? pentru ca de fiecare data cand ma vede cu tigara in mana o sa-mi ia cate un fum, fum care astfel nu va ajunge in plamanii mei, deci o sa traiesc mai mult. dincolo de glumita evidenta, mi s-a parut a fi un gest tandru intre prieteni. de aceea mi-am adus aminte de prieteni, si as vrea sa scriu despre ei. despre unu' mic si gras care, atunci cand o sa se insoare o sa semene cu gutza (in biserica, cu coroana pe cap). despre unu' supranumit "octopuss", cu spranceana dreapta un pic ridicata. despre unu care inca crede ca atunci cand il strigi "clatitaa!" el crede ca e dulce, nu usor de intors de pe o parte pe alta. despre unu' caruia ii zic cuvantul "facility" mai rade poate, cum am ras odata vreo doua ore (de ce plmea?) despre unu' (care e fetita) si se uita urat la mine dacaii cant "baby, when i woke up this morning/a sea was storming inside of me" . despre unu' cu chitara, despre unu' care-i moldoveanca, despre doi lenesi, despre... mi s-a udat tastatura. boo who. i salute you!!!

stare

2008-01-28T14:25:00.000-08:00

libertate

2008-01-28T13:19:00.000-08:00

nu sunt liber!

pentru ca depind. depind de apa si aer.

depind de oana. de tigari. de televizor. de lene si alte lucruri puturoase.

nu sunt liber pentru ca e optiunea mea. e optiunea de a nu ma sinucide. depind de Iisus.

sunt liber sa nu fiu liber. ce scriu aici e un exercitiu de libertate. de constientizarea imposibilitatii ei.

daca nu as mai fi? ar conta? ar schimba in vre-un fel armonia universala? ce cuvinte mari!

ce mic sunt eu. de cat de multe lucruri depind! cine sa-mi spuna care sunt bune si care rele?

societatea? D-zeu?

nu sunt liber! e alegerea mea. ar fi usor sa ma eliberez! prea usor.

libertate? aiurea. un cuvant van, nimic mai mult. cine a spus pentru prima oara libertate?

cine a fost nenorocitul? depind de calculator. depind de sentimente. unde as gasi libertatea? printre stele?

in rai? in muzica? in jungla?

sa presupunem ca nu o putem atinge, dar ne putem apropia de ea. izolarea este solutia. chiar sa

fie? cum am putea sa depindem de cat mai putine? m-as inchina unui singur zeu daca l-as gasi.

libertate. libertate. libertate. D-zeu. iubire. D-zeu si iubire. poezie. libertate. nervi. aiurea.

nu sunt liber!

poezie despre altcineva

2008-01-22T13:38:00.000-08:00

apasa cu degetul mintii
rana din suflet...
se mira
toti sfintii

alearga cu nervii-picioare
sufletul omului...
o idee
moare.

ingheata in ochi de copil
o raza de soare...
rasarit
inutil.

plange spre un trecut hazliu
viitor-infinitul...
prea devreme
tarziu.

POLL:

2008-01-21T13:14:00.001-08:00

Cum se spune corect: piloti sau chiloti?

Tristete e cuvantul

2008-01-18T14:40:00.000-08:00

Tristete e cuvantul. Dar de ce atata tristete? Ai fi zis ca omul acela nu are griji. Ca necazurile l-au ocolit cum il ocoleau cei multi carora le daduse bani imprumut. Dar lui nu-i pasa de asta. Nu-i mai pasa. Nici macar nu a observat portarul cladirii care l-a salutat crezand ca vrea sa intre sa inceapa o noua zi normala si plictisitoare de lucru. Dar aceea nu era o zi normala. Nici macar plictisitoare. A trecut cu capul in pamant pe langa cladirea lui fara sa vada portarul lui si a mers mai departe catre nicaieri, ca si cum si-ar fi propus sa-si calce propria umbra. Dar nu atat destinatia era importanta cat mersul in sine. Uitase sa mearga. Mersul pe jos ii aducea aminte de copilarie de tinerete, de oameni dragi, pe care se chinuise atata timp sa-i uite. Dar acum gata! Nu mai voia sa uite. Voia sa-si aminteasca, sa stie din nou. Si mersul era elementul cheie, era liantul dintre cele doua lumi in care traise odata. Acum prima nu-l mai primea inapoi iar in a doua nu se mai regasea el. in jurul lui se desfasurau scene de civilizatie autentica. Ai fi zis ca trecea printr-o vitrina nesfarsita de specimene umane, frumos aranjate pe categorii sociale. Dar toate acestea nu-l mai atingeau. Important e ca el isi amintea. „Caluţule” , asa il striga mama la masa cand intarzia la joaca cu baietii pe uliti. Caluţu ii spuneau si prietenii de joaca, desi Nicusor, vecinul lui pe care de altfel nu-l suporta il necajea spunandu-i Cacalutzu, invidios pe porecla frumoasa ce o capatase de la…chiar, de unde capatase el porecla asta frumoasa. Si pe unde o mai fi nicusor, vecinul lui cel invidios? Si asa gandurile ii zburau cum zburau deasupra lui ultimele pasari ale toamnei. Dar el nu se oprea sa le admire, de frică sa nu uite din nou. Isi continua mersul haotic poate pentru florareasa de ale carei vaze se ciocnise, sau copilul caruia ii daduse inghetata pe jos. Nu s-a oprit nici macar la injuraturile soferului care era sa-l loveasca. Acum vedea clar casa unde copilarise. Casa cu Bursuc al lui cel latos, casa cu mama robotind prin ograda, si tata intorcandu-se de la coasa. Vedea si vecinii cei invidiosi pe cele 8 premii I in tot atatea clase. Vedea si pe Murgul, calul cel bland si ascultator cu care se mandrea intotdeauna in fata baietilor. Stai putin! De aici i se trage porecla lui din copilarie, de la calul lui pe care il iubea nespus. Oare ce-o mai fi cu el? deodata fata i se intuneca. L-au impuscat! Nu a vrut sa-i lase dar i-au spus ca e batran si e mai bine asa. Doua lacrimi se desprinsera din ochii prea de mult impietriti, si dintii scrasnira zgomotos la imaginea Murgului cazut intr-o balta de sange, zbatandu-se cu limba scoasa si ochii larg deschisi, de parca ochii ar fi fost ultimul fir de viata, de care se agata cu atata putere. Dar muri in curand cu ochii aceia larg deschisi, intr-o tarzie si nefolositoare imbratisare cu cerul.

Acum plangea de-a binelea omul nostru. Se opri o clipa sa stearga din minte imaginea prietenului mort, dar constata curand ca incepe sa uite. Panicat incepu iar sa mearga, si amintirile navalira iar in mintea lui tulburata. Accepta si imaginea calului mort si isi dadu seama ca tot ce trebuie sa faca e sa mearga in continuare , si atunci isi va aminti, va sti din nou si atunci abia isi va da seama pentru ce merge si unde. In viata lui de pana atunci aceasta teorie a mersului pentru a sti unde mergi i s-ar fi parut prostie curata, dar acea zi nu era una normala. Uitase acum de intalniri de afaceri, de glume nesarate inghitite cu noduri de toti angajatii sai, sau de trabucuri scumpe. Ar fi fumat o tigara dar ii era frica sa se opreasca. Nici macar nu-si dadea seama ca iesise de mult din oras si acum soseaua serpuia printre dealurile cu paduri insangerate de intepatura toamnei. El mergea inainte, neobservand privirile, unele mirate, altele rautacioase ale celor din masinile cu care se intalnea.

Stia doar ca vrea o tigara dar nu poate sa-si ia fiindca vanzatorul de la magazinul din sat e tocmai unchiul sau. O sa trimita el pe cineva, gandi si apoi ii veni in minte casa bunicilor, dusi de mult si ei saracii. Un alt suvoi de lacrimi il napadi. Se facuse si plansul tovaras de drum cu el, si asta il bucura pentru ca va sti sa se intoarca inapoi dupa dara de lacrimi lasta in urma. -„sanatos, mosule?” -„io stiu, nepoate!” si stranse, parca inca odata mana bunicului cea vanata, dar inca puternica. „Ce mult a plans bunica la inmormantarea bunicului!” bunica cea darnica si iubitoare, care ar fi sarit si in urzici pentru nepotelul ei. Peste umarul bunicii vazu locul preferat al copilariei, sub nucul din spatele casei, unde, mic fiind, se juca, unde, mai apoi fuma pe ascuns, si aducea pe fetele ce-i placeau sa le impresioneze cu povestea nucului reinviat. Acum nu-si mai aminteste povestea aceea. Nu-i nimic, o sa si-o aminteasca. Tot ce trebuie sa faca este sa mearga in continuare. Si sa ignore amorteala picioarelor.

Liceul , frumoase timpuri! Frumosi colegi, frumoase clipe, acum ii pareau frumosi pana si profesorii pe care nu-i suporta. Primul sarut, prima dragoste, prima oara, toate ii navaleau in minte cu o viteza infricosatoare. Viata lui era desfasurata pe acel drum si acum drumul acela ii era viata. Era tot ce conteaza. Astepta acum cu nerabdare sa-si aminteasca in ce fel pierduse toate acele lucruri, si daca o sa le recapete. Amintirile, triste sau vesele, nu lasau suvoiul lacrimilor sa se opreasca. Norii, vazand atata suferinta intr-un singur om izbucnira si ei intr-un plans dulce de toamna ciudat de calduroasa. Omul nostru calca acum pe lacrimile lui Ilie iar Ilie i le spăla pe ale lui.

O rază de soare rebelă îşi făcea loc între dealuri şi norii grei. Incepuse sa tremure. De frig sau de oboseala? Nu stia. Nu-i pasa. Mergea. Repede, pentru ca ardea de nerabdare sa stie ce, cum si pentru ce. Deodata, in mersul lui tresări. EA. Da ea era! Nu-si mai amintea cum arata. Stia doar ca era frumoasa, si era a lui si ar fi facut totul pentru EA. Vedea acum seri si dimineti si saptamani in doi, auzea rasul ei, alintarile ei.

Incepuse sa schiopateze din cauza pantofilor incomozi, din mers ii dadu jos si simti umezeala si raceala asfaltului. Nici macar nu ocolea baltile. Se intunecase si norii nu lasau lumina lunii sa-l boteze. Avea nevoie de lumina. Avea nevoie sa stie de ce merge, cat trebuie sa mai mearga, si unde trebuie sa ajunga. Picioarele nu si-le mai simtea. Avand capul in pamant, le vedea doar ca se misca. Cine e doctorul asta? Tumoare ? maligna? Isi inclesta pumnii si stranse iar din dinti. Un firisor de sange incepu sa se prelinga dintre buze. Incerca acum toate sentimentele acelea cand aflase ca EA o sa moara. Rugaciuni, neputinta, revolta, pumnul dat doctorului. Cum sa-i spui unui om ca mai ai cel mult 4 luni de trait? Lacrimile i se amestecau cu sangele si picurau din barbie pe camasa descheiata, si pe pieptul gol, ud si murdar de noroiul improscat de masinile grabite, dintr-o alta lume.

Deodata scoase un tipat ce facu cainii dintr-o curte pe langa care trecea sa latre nervos. A deschis usa si a strigat-o. Venea acasa bucuros sa-i spuna ca a gasit banii sa o trimita la clinica din strainatate. Dar ea n-a raspuns. Cand sa strige a doua oara, vazu usa la baie deschisa si auzi apa curgand. Isi lasa haina jos si intra, dar se opri incremenit. EA era pe jos, intr-o balta de sange. Pufi,caniche-ul lor dragut si dulce lingea bucuros din sange. Cand isi vazu stapanul sari pe el. ah, botul acela plin de sange al cainelui ! in rest isi mai aducea aminte doar fragmente: pila de unghii din chiuveta, cu resturi de carne pe ea, vecinii navalind la auzul tipetelor, politistii incercand sa-l dezlipeasca de cadavru, capul cainelui zdrobit, de el probabil.

Incepu iar sa ploua. Greu. Dar el nu stia asta. Abia mai putea sa mearga. Gafaia tare, schiopata, dar continua sa mearga. Macar acum stia unde merge: spre EA.

2008-01-15T13:34:00.001-08:00

-functioneaza teleschiul?
-cum sa nu, da' tre' sa asteptati juma de ora, pana se odihneste calul.

strada fericirii

2008-01-12T13:54:00.000-08:00

strada fericirii e ingusta si poti gasi foarte greu un loc de parcare... strada fericirii e un sens unic. nu, nu e filozofie, e realitate. strada fericirii exista, la fel cum exista si balconul cu vedere inspre strada fericirii. balconul unde fumez acum, la 3 noaptea...pac,pac,pac,pac, suna tocurile unei domnisoare pe asfalt. unde merge oare ea? sau poate vine de undeva? unde mergem toti, incotro ne indreptam? fumul de ridica in cercuri, confundindu-se cu ceata. un barait de masina, mai mult inchipuit decat aievea ajunge pe balcon. amintire a unei lumi vibrante, acum adormita. e ciudata linistea noptii, ciudata intre betoane si iluminatul stradal. pisica vecina isi face rondul de noapte si ma priveste curioasa: cum de nu dorm? nici eu nu stiu. stau pe balconul cu vedere inspre strada fericirii si fumez. fumatul a fost intotdeauna un motiv bun de a cadea pe ganduri.

.........................................................................................................................................................................

strada rericirii e ingusta si poti gasi foarte greu un loc de parcare... strada fericirii e un sens unic. nu, nu e numai realitate. e si filosofie.

cum sa fumezi util o tigara...

2008-01-12T13:46:00.000-08:00

stai si scrii... o tigara fumega artistic in scrumiera de pe birou, sau in coltul gurii. ochii te pisca...sunt inlacrimati de la fum. primul semn ca nu e bine ca fumezi. opreste-te un pic si trage un fum. da-te pe spate... citeste ce ai scris si gandeste-te la ce ai scris. gandeste-te la ce urmeaza sa scrii...gandeste-te la ce urmeaza...

gandeste-te la moarte. e mai aproape de tine cufiecare clipa. imagineaza-ti-o venind inspre tine, schiopatand, cu coasa tarata dupa ea, lasand in urma scantei pe asfalt. poate e departe inca, prin deserturi, sau peste mari...poate te cauta prin oras, pe strazile umede si intortocheate de umbra noptii.

gandeste-te la viata...la cine ti-a dat-o si cine crezi ca o sa ti-o ia...si la ce-o sa-ti dea in schimb. daca moartea e o urata imbracata in negru, inseamna ca viata e imbracata in alb si tine in maini apa vie, nu? imagineaza-ti viata ca o fiinta, si gaseste-i rostul. invata sa iubesti viata si sa o pretuiesti. inata sa-ti iubesti viata. pretuieste-ti moartea, acea amanta ce te va smulge din bratele sotiei dragi imbracata intr-un neglijeu alb, intr-o noapte a constiintei.

gandeste-te la viata ta...gandeste-te la ea ca la un rest de ata alba aruncat pe covor. cauta-i incepputul si sfarrsitul, cauta punctul unde esti acum. observa-i ondularile, curbele line sau bruste si cauta sa le intelegi. gandeste-te la cel care a creat-o si la foarfeca neagra care a taiat-o, mai lunga sau mai scurta...dupa trebuinta.imagineaza-ti omenirea ca o tesatura, in care fiecare ata e un destin. si descopera ca , cu cat sunt mai multe fire la un loc, ata e mai rezistennta, nu-i asa?

gandeste=te la d-zeu. intreaba-te ce vrea sa insemne faptul ca ...daca omul e 5, atunci diavolul e 6 iar d-zeu e 7. gandeste-te ce inseamna el pentru tine. daca simti nevoia , reproseaza-i anumite lucruri, insa niciodata sa nu uiti sa-i multumesti pentru ce ti-a dat. opreste-te doar sa-i multumesti. si vei fi si tu multumit.

gandeste-te la iubire, si incearca intotdeauna sa dai mai multa decat primesti. gandeste-te la ua si uraste ceva sau pe cineva daca te crezi indreptatit...la urma urmei esti om... gandeste-te ca esti om, si fi om... gandeste-te la dragoste si fa-o. nu lasa pe altii sa judece pentru tine ce e bine sau rau,,,poti si tu sa gandesti. gandeste-te la prieteni, gandeste-te la ce-ti place si la ce detesti... gandeste-te la...gandeste-te...gandeste.

o ultima doza de fum intra si iese din plamani...degetele strivesc mucul in scrumiera, iar tu scoti satisfacut din piept ultima urma de nicotina...ca ultimele note ale unui concert. termini de scris si deja te gandesti cand o sa fumezi urmatoarea tigara.

motto:

2008-01-12T13:43:00.000-08:00

-cu ce va spalati pe cap?
-cu otet.
-de ce?
-de mere.