calling... uana (I)

povestea unei dimineţi perfecte…

pentru fiecare profesor materia care o preda e cea mai importanta dintre toate. pentru fiecare comentator sportiv sportul preferat e buricul pământului. pentru fiecare îndrăgostit relaţia actuală e ultima şi cea mai intensă…

m-am trezit în dimineaţa aceea cu o durere acută de spate şi cu gânduri casnice. „când o să ne luăm o să ne cumpărăm un pat mare de tot!”… am zis când? e prima oară când subconştientul meu îl scoate la suprafaţă pe „când” în loc de „dacă”. întins pe spate, cu ochii semi-deschişi mă las o clipă purtat pe aripile mătăsoase ale acestui vis. un surâs îmi apare pe buzele uscate de nesomnul din ajun. deodată o mână trântită pe pieptul meu mă trezeşte din visare. e chiar Doamna visului meu matinal. surâsul meu de mai devreme prinde viaţă, ca o frunză care, în bătaia ploii se arcuieşte mai aprig. încet mă dau jos din pat, încercând să nu deranjez. stângace strădania mea: doi ochi nesimţit de verzi se deschid pentru o clipă, pentru a mă binecuvânta şi mustra în acelaşi timp parcă. dar adorm la loc, obosiţi. pentru a-mi spăla păcatele îi sărut moale pe amândoi. ca de obicei restul lumii doarme prin camere şi bucătării. singur eu, paznic neobosit al zorilor, cutreier labirintul cabanei in căutarea unei ţigări. prometeica misiune odată îndeplinită mă aşază în şezlong, în faţa ei. în faţa iubitei. ce-mi place când îi spun aşa! îmi aprind ţigara cu ochii ţintă în ochii ei. primul fum îmi calmează plămânii viciaţi si încărcaţi, precum sacul unui aspirator. ca într-o oglindă, zâmbetul m-i se proiectează pe faţa ei. „eu sunt cauza acestui zâmbet” îmi zic şi dintr-o dată simt că nu-mi mai încap în piele de atâta orgoliu. în dimineaţa aceasta mă simt ca un ucenic în faţa unei noi religii pe care vrea din tot sufletul să o îmbrăţişeze. şi iată că Preoteasa mea îmi dă acordul de-a mă converti, cu un mormăit somnambul. „iubirea noastră e o nouă religie iar eu sunt cel mai fanatic fundamentalist al ei” îmi spun râzând. şi cum cercurile de fum se îngroaşă în camera mică deja îmi şi închipui iubita ca fiind o arătare diafană, o epifanie ce confirmă necredinciosului Toma existenţa divinităţii. mă amuză jocul iubire-divinitate şi îl continui în gând, în timp ce ochii îmi pipăie lacomi trupul ei adormit. iată totemul noii proclamate religii! o bucată de carne născută în chinuri de mamă, suflată cu viaţă de D-zeu, şi mângâiată, sărutată şi frământată pasional de mine. iată o nouă sfântă treime rostogolită pe pământ, treime ce a reuşit să găsească ordine în haosul ce ne înconjoară. iarăşi jocul de-a religia! un joc atât de sublim şi totuşi atât de serios… gura îmi soarbe cu sete fumul înecăcios iar simţurile-mi toate o sorb pe ea. în momente ca astea acest şezlong devine o a treia alternativă viabilă, după rai şi iad. ar fi un interesant mod de-aţi îndulci nemurirea! nu ştiu de ce iubim femeile, domnule Cărtărescu dar îţi pot spune cu siguranţă că le iubim! o iubesc pentru icoana ce e în dimineaţa asta… pentru buzele ciudate ca întotdeauna dar împăcate cum numai azi sunt… pentru inocenţa cu care pijamalele îmi dezvăluie abdomenul ei alb, cu buricul lui adânc şi dulce, abdomenul bombat, cu două linii oblice ca două paranteze a căror intersecţie îmi naşte în minte gânduri nu la fel de inocente… pentru degetele de la picioare scurte şi rotunde, ca o ceată de pitici jucăuşi… pentru că atunci când o să se trezească primul lucru pe care o să-l facă e să mă cheme să o iau în braţe şi să-i spun cât de mult o plac… pentru că… înjur în gând scârţâitul uşii care îmi tulbură explozia de… iubire. mi-a venit în gând explozia de credinţă a lui Dali. ce frumos şi-a pictat el iubita! dar e prea târziu. răul e făcut, cerberul vinovat de scârţâitul de adineauri se apropie de mine oferindu-mi, în schimbul unei ţigări, o sticlă de bere. mă resemnez şi, în timp ce undeva pe celălalt mal al Stixului răsare soarele, eu privesc răsăritul celor doi ochi nesimţit de verzi de mai devreme. „iată sfârşitul unei dimineţi perfecte” îmi zic, si primele cuvinte ale zilei sparg în bucăţi mărunte minunea de credinţă si iubire proaspăt înfăptuită:

-bună dimineaţa, iubitu’!